„Ce ai făcut acolo?! Nu pe pereți! Cum voi curăța eu mâzgăleala asta?!” Cam asta e reacția clasică a părinților când văd că ai lor copii dau frâu liber creativității pe pereții casei. Nu?
Dar e și cea corectă?
Am descoperit răspunsul la această întrebare în psihologia dezvoltării copiilor.
Treaba este că toți copiii desenează pe pereți. Cel puțin încearcă să o facă. Și este absolut normal și logic ca orice alt pas în dezvoltarea lor.
Pentru ca intelectul și personalitatea unui copil să se dezvolte, trebuie să existe oportunități de a explora, de a fi curios. Pe măsură ce ei cresc, își dezvoltă un interes deosebit pentru artă și creativitate. De asemenea, curiozitatea lor îi face să se străduiască să se exprime și să comunice cu ceilalți în moduri diferite. În plus, pe măsură ce se dezvoltă, vor să-și demonstreze capacitatea de a-și mișca degetele și mâinile în mod coordonat. Drept urmare, ei văd pereții ca fiind locul ideal pentru a-și prezenta creativitatea, iar creativitatea copiilor este fără limite și este păcat să le-o suprimi.
„Am avut ocazia să dau clase și la copii, și la adulți, și mi-am dat seama din orele petrecute cu copiii câtă genialitate era acolo, câtă puritate în a aborda absolut totul, curajul ăla de care azi ne e cam frică. Intervine conștiința și pierdem totul! Și asta e păcat…” artistul, Ovidiu Batista
Dar de ce o fac?
Au nevoie să lase un semn al prezenței lor în această lume.
Casa ta este lumea lui acum, spațiul și universul lui, iar el chiar trebuie să lase o amprentă că aparține acestei lumi și că face parte din ea.
Ei lasă un semn că este teritoriul lor și se simt în siguranță și confortabili - au un loc al originii, al iubirii și grijii.
Psihologii susțin că certarea copiilor pentru acest lucru este dăunător. Mâzgălitul/desenatul este doar un pas al dezvoltării, iar părinții au nevoie de răbdare în așteptarea următorului.
Și ce se întâmplă dacă nu-l las? (ce zic psihologii)
„Copilăria e, de fapt, universul genialității. Odată parcurs, e foarte dificilă lupta de a menține activă această genialitate a creativității.” artistul, Ovidiu Batista
Unii copii sunt certați pentru că au mâzgălit pe pereți, iar altora li se interzice chiar utilizarea de markere și creioane. Aceste abordări ar putea avea efecte negative asupra sentimentului de încredere în sine, inteligenței lor vizuale, dezvoltării lor kinestezice (coordonare musculară) și, eventual, să le încetinească dezvoltarea școlară. Dacă nu li se permite să mâzgălească, expresivitatea creativă poate să sufere foarte mult.
Mâzgălitul nu numai că duce la desen, mâzgălitul asigură dezvoltarea esențială a creierului, ducând la alte capacități mintale avansate și abilități de coordonare fizică.
Ok, și ce să fac atunci?
„Când eram mic, desenam foarte mult, și mi-e ciudă super tare că nu mai am niciun desen de atunci. Dar pot să-mi aduc aminte când ai mei au decis să mă lase să desenez pe faianța din bucătărie, fiindcă altfel desenam pe toți pereții.” artistul, Ovidiu Batista
Lasă-l să picteze. Stabiliți împreună un loc în care este în regulă să facă asta. De exemplu camera lui. Dacă te gândești la consecințele lăsării copilului să deseneze pe peretele propriei camere, care ar fi ele? Că ar trebui să dai câteva mâini de vinarom peste niște ani. Ei bine... nu e mare lucru. Oricum, după un timp pereții aceia vor trebui revopsiți.
Și în orice caz, orice ai face tu, la un moment dat copilul tot o să deseneze pe undeva, pe un perete sau mobilier. De ce nu mai bine să stabiliți din start unde este permis?
Poate desenatul pe pereți nu-l va transforma într-un Ovidiu Batista, dar măcar îl va învăța să fie open-minded.
Acestea fiind spuse, în încheiere las povestea unei mămici internaute ce a împărtășit experiența ei cu desenatul pe pereți, iar în link vei găsi și ce au răspuns alții vizavi de desenatul pe pereți.
Farimah Friddy - preluat din Quara
„Când fiul meu avea vreo cinci ani, i-am cumpărat markere în toate culorile și i-am spus că pereții camerei sale sunt pânza lui.
El a simțit nevoia să-mi confirme directiva de mai multe ori.
‘Pot desena pe perete?’
'Da.'
‘Chiar pot să desenez pe perete? Oricând vreau?'
‘În propriul dormitor, da.’
‘Dar vei putea să-l cureți?’
‘Nu-ți face griji în legătură cu asta. Fă-ți de cap!'
Așa că a făcut-o. A desenat și a tot desenat prin camera lui timp de câteva luni. A ajuns să facă ceea ce tânjesc atât de mulți copii mici, iar asta, fără repercusiuni.
La culcare, când mă întindeam lângă el, vorbeam și citeam povești, arăta spre diferite doodles pe perete și îmi spunea povestea din spatele lor. În cele din urmă, noutatea a dispărut și și-a pierdut interesul.
Când a venit timpul să-și redecoreze camera, câțiva ani mai târziu, a fost nevoie de patru straturi de vopsea pentru a acoperi totul în mod corespunzător. Dar a meritat.”