Ne atrag multe la procesul de creație, dar ni se pare chiar fascinant cât de diferit poate fi pentru fiecare dintre noi. Tocmai de aceea, am început o serie de interviuri cu artiștii care au contribuit la una dintre colecțiile noastre de portofele.
Am vorbit un pic cu Andrei Felea, care a trecut prin mai multe forme de artă, atât picturi bisericești cât și artă stradală, iar el ne-a povestit despre lucrurile care îl inspiră.
Când ai început să desenezi și ce anume te-a atras spre această lume?
Am început să desenez pe la 6 ani. Țin minte că părinții mi-au făcut cadou o carte de colorat și îmi plăcea atât de mult să adaug culoare și noi forme încât erau nevoiți să îmi cumpere una nouă o dată la două zile. Când am mai crescut, am auzit de un curs de grafică și sculptură de la un prieten. Acolo am întâlnit cu un super profesor ce mi-a făcut cunoștință cu Michelangelo, Da Vinci, Dürer și mulți alți grei ai artelor. După câteva cursuri eram total atras de lumea artei și așa am rămas până în prezent.
Când ai început să pictezi în spațiul public?
În vara lui 2016, după ce terminasem primul an de facultate, împreună cu doi colegi pictam primul mural în spațiul public. A fost o provocare și o plăcere să lucrăm împreună. Vremea a fost capricioasă pe toată durata proiectului, dar a meritat să trecem prin grindină și caniculă.
De la stânga la dreapta: Mihai Cacipu, Andrei Felea, Türk Andreas
Prin facultate, ce latură artistică te atrăgea?
În liceu am studiat mult desen tehnic, dar odată ajuns la facultate la secția de Artă Murală, pictura a fost cea care a guvernat. Când am început să fac practică pe șantierele de pictură bisericească deja cunoșteam și stăpâneam mult mai bine tot ce ține de teoria culorilor și cromatologie.
Care ar fi următorul pas pe care ți-ai dori să-l faci pe plan profesional?
Îmi doresc ca arta mea să ajungă la cât mai multă lume indiferent de mijloace, fie online sau offline. Doresc să fac câteva murale și să mă axez pe arta de galerie și poate ceva artă digitală. Practic, să fiu artist complet.
Desenele tale sunt și pe pânză și pe pereții orașelor. Ai vreo preferință?
Dacă e să aleg dintre o pictură murală și o pictură pe panză, categoric aș alege o pictură murală. Faptul că ies din confortul atelierului și oamenii pot vedea procesul creației mă face fericit și motivat.
Care a fost cel mai solicitant desen pe care l-ai realizat până acum?
În 2019 am particiat la SISAF. Acolo a trebuit să realizez un mural într-o săptămână. Chiar dacă pare simplu la prima vedere, formele geometrice nu sunt chiar ușor de realizat, mai ales când sunt la dimensuni mari și trebuie să te cațeri pe schelă.
Cum faci față momentelor grele atunci când în drumul până la artă te lovești de tot felul de piedici și ești nevoit să te mobilizezi și să găsești soluții?
Pff… Depinde de situație. De multe ori încep cu o gură zdravănă de aer proaspăt sau de vin. Îmi pun o muzică care îmi inspiră starea respectivă și mă pun să lucrez. Piedici nu prea sunt. Dacă am început greșit o lucrare voi acoperi greșelile respective sau cel mai sigur, încep din nou și compar de la distanță. Inspirație găsesc tot timpul, dar ca oricine, am și eu mici blocaje peste care trec.
Există vreun loc pe care ți-ai dori să-l decorezi cu creația ta?
Sunt multe locuri pe care doresc să le decorez și să rămână mult timp vizibile, dar arta murală este efemeră și ce aș face astăzi, mâine sau în câțiva ani va dispărea. Ar fi două locații care mă inspiră foarte mult și mi-aș dori să le aduc un strop de culoare. Gara din Barboși (Galați), are câteva elemente de arhitectură destul de interesante și mi-aș dori să îi adaug un pic de valoare, sau aș picta pe o clădire super mare și foarte vizibilă din București sau orice alt oraș din lumea asta.
Care e desenul mural care ți-a adus cea mai mare bucurie?
Poate nu e cel mai reușit mural sau poate nu exprimă foarte multe, dar el mi-a adus cea mai mare bucurie. Cu acest mural am încheiat un capitol din viața mea (lucrarea de licență) și aici am întâlnit-o pe Maria, iubita mea.
5 lucrări realizate de tine și poveștile lor.
Voi începe cu portretul lui Vincen Van Gogh. A facut parte din lucrarea de licență și reflectă o bucățică din starea mea din acea perioadă. „Decadența sufletului” cum am denumit lucrarea, a plecat de la omagierea faimosului pictor. Am ales să fac o combinație între dramatic și plăcut, o amintire dezintegrată a unui Eu comun care s-a individualizat prin comportamentul misterios și negarea unor aspecte obscure ale conexiunii interne și supraumane. Lucrarea a fost realizată în culori pe bază de ulei și acrilic și se remarcă prin două stiluri clar demarcate, elaborate până la limita externă. Am ales să fac acest concept de pânze depărtate, fiind o aluzie la acțiunile omului în timpul vieții.
„Decadența sufletului” , 100 x 100 cm
Cea de-a doua lucrare abordează puțin tema politică și teatrală prezentandu-l pe Caragiale, încă de actualitate, cu celebra întrebare a cetățeanului turmentat, ușor schimbată: Eu cu cine votez?
Amprenta, constanța acestor lucrări, este menită să scoată în evidență originea speciei umane. Oamenii se folosesc zilnic de amprente pentru a-și debloca telefoanele, ca metodă de securitate, pentru a le demonstra identitatea.
„Caring”, „Enlightening” & „Protecting”
Autor: Ana Drăghicescu